Tramvai PCC la Bruxelles [1/2]

Compania de transport din Bruxelles a anunțat că ultima zi de circulație a celebrelor tramvaie PCC nearticulate va fi vineri, 12 februarie 2010, după 59 de ani de la punerea în circulație a primului vagon de acest tip, în noiembrie 1951. Unele dintre vagoanele livrate în 1952 au “supraviețuit” până în prezent, fiind puse în circulație până în ultima zi.

Vagonul PCC este un tip de tramvai produs în anii 1930 în SUA. Acronimul PCC provine de la President Conference Committee – este vorba despre un vehicul ale cărui caracteristici constructive au fost stabilite în cadrul Conferinţei conducătorilor societăţilor de transport din SUA. Oficialii societăților americane de transport cu tramvaiul au hotărât conceperea unui vagon standard, ce urma să îmbunătățească substanțial calitatea și eficiența acestui mijloc de transport, deoarece concurența autobuzelor și mașinilor particulare devenise tot mai mare.

Vagonul PCC se făcea remarcat încă de la exterior: capetele tramvaiului erau rotunjite, iar parbrizul, format din două părți, era poziționat oblic. Nu doar aspectul, ci şi mersul lin îl făceau îndrăgit. Acest tip de vagon a fost achiziţionat până în anii ’50, pentru piaţa nord-americană fiind fabricate aproximativ 5000 de vehicule.

De producerea acestui tip de tramvai s-au ocupat firme de prestigiu din domeniul construcției de vagoane. Printre primii producători s‑au numărat St. Louis Car Company şi Pullman Standard. Clark Equipment a construit un prototip uşor, din aluminiu. Pentru piaţa canadiană vagoanele au fost produse de Louis Car Company şi Canada Car Foundry din Montreal. În Europa, un număr mare de vagoane a fost produs de Fiat pentru Madrid, iar La Brugeoise et Nivelles din Belgia a produs pentru societăţi de transport franceze şi belgiene din Saint-Étienne, Marsilia, Gent, Den Haag, Bruxelles, Antwerpen şi Oostende.

Compania ČKD din Praga (fosta Cehoslovacie) a achiziţionat o licenţă şi a produs câteva mii de vagoane. Astfel, în cazul tramvaielor Tatra de tipurile T1 și T2 era evidentă proveniența din tipul de tramvai american. Tramvaiele Tatra T3, ca dezvoltare ulterioară, au fost livrate în aproape toate statele din blocul estic. Cu cele peste 10000 de exemplare, este tipul de tramvai cel mai răspândit din lume. Vagoanele Tatra circulă şi astăzi în numeroase oraşe din Europa Centrală şi de Est.

Fabrica de vagoane poloneză Konstal a utilizat, de asemenea, tehnica PCC, deşi nu deţinea licenţă. Vagoanele Konstal se întâlnesc şi azi la fiecare companie de transport poloneză.

În Germania au fost derivate din tipul american PCC numeroase variante ale vagoanelor standard Düwag – de exemplu, în anii ’60, vagonul tipic GT6 al Rheinbahn din Düsseldorf, introdus ulterior şi în alte oraşe.

Toronto (Canada) este unul dintre orașele care au avut în exploatare cele mai multe tramvaie PCC. După al Doilea Război Mondial, multe oraşe din SUA au renunţat la tramvai, iar Toronto a cumpărat numeroase vagoane de la societăţile de transport care îşi încetaseră activitatea şi le‑a menţinut în circulaţie până la mijlocul anilor ’90. În Boston circulă şi în prezent vagoane PCC modernizate, iar linia F din San Francisco beneficiază de prezența vagoanelor istorice PCC.

Tramvaiul orginial PCC este un vagon pe patru axe, cu două boghiuri construite simetric. Toate axele sunt motoare. Dezvoltarea europeană ulterioară a proiectului a permis realizarea de vagoane articulate cu şase axe. Vagoanele iniţiale aveau instalaţii pneumatice pentru deschiderea şi închiderea uşilor, iar frânele erau acţionate tot pneumatic. La seriile ulterioare (aşa‑numitele all-electric cars) au fost montate acţionări electrice ale uşilor şi frâne generatoare.